Drumul prin Magura a fost o bucurie. Ajungem dupa masa la Moeciu de Sus cu gand de maraton (pentru unii) si de poze (pentru altii). Daca la Magura era aproape pustiu si plin de case taranesti, in Moieciu par sa fi inflorit pensiunile. Atat de multe incat ne gandim daca sunt vreodata toate ocupate. Da, EcoMarathonul este bun pentru turisti in zona, dar cu o noapte, doua, nu se face sezonul si nici gradul de ocupare.
Partea buna e ca sunt noi, cu conditii bune de cazare, cateva locuri pentru masa si muntele aproape. Si aici totul e verde si decorat cu meri infloriti. Pare un loc de liniste si odihna.
Pentru EcoMarathon traseul urca si coboara de mai multe ori, duce pe carari uitate, prin pasuni ori prin paduri adanci. Participanti din plin, unii mai veseli, altii rapusi deja de oboseala. Mai bine de 42 de kilometri cu ochii pe ceas si pe picioare sunt o provocare serioasa pe unul dintre cele mai dificile si mai frumoase trasee de trail running din Romania. Gasesti detalii despre concurs aici:
Si fotografii de la editia din 2013 aici
Post your comments