Plecam de dimineata catre EcoMarathon. Cum vremea e buna, alegem varianta pitoreasca si urcam la Magura inainte de a merge la Moieciu de Sus.
Salutam Zarnestiul in fuga, cu un gand la Piatra Craiului si alta catre Plaiul Foii si pornim agale cu masina catre Prapastiile Zarnestilor. Salutam voios si Fantana lui Botorog, apoi marcajul catre Magura ne trimite prin padure, pe drum serpuit. Pe jos e bine si uscat, iar padurea de un verde crud. Un moment bun sa ne bucuram ca ales aceasta varianta. Cu ochii mari si curiosi avem o sigura dorinta – sa nu intalnim alte masini, spatiul e ingust, perfect pentru plimbare insa nu si pentru intersectii. Sansa e de partea noastra, drumul e pustiu si asa urcam cu bine pana in sat.
Ramanem in Magura pentru cateva ore, cu apa rece de fantana si un strat bun de crema de protectie solara. La pas printre casute, pe drumuri uscate, ne bucuram privirea cu liliac abia inflorit, meri plini de petale albe si pasuni patate cu papadii, mii de papadii. Timpul pare sa fie in urma fata de Bucuresti, poate cu o saptamana, poate cu o luna, am regasit primavara la munte.
La Magura ai impresia ca ai ajuns intr-o poveste, inconjurati de munti in departare, cu piatra ori paduri de un verde intens, descoperim pe rand case si locuri de bunici, unde totul pare sa se invarte dupa alte reguli, dupa cum e vremea, dupa cum creste iarba ori se coc fructele. Daca povestile copilariei erau despre la tara, aici “la tara” inca mai exista. Multe case sunt inca locuite, asa ca locul asta amortit din alte timpuri are si cai si alte animale de casa.
Alegem intre Moeciu si Pestera si coboram pe prima varianta. Gandul cu masinile straine revine adesea, drumul e si mai ingust ca in padure, serpuieste printr-un fel de serpentine inguste, alti alti meri infloriti, alte papadii si alte case se arata in jurul nostru. Frumos, verde si frumos la munte primavara. 🙂
Post your comments